Ilfovul ar putea intra pe Coridorul Paneuropean 7 cu portul la 1 Decembrie
Autoritățile Capitalei intenționează să reia proiectul lui Nicolae Ceaușescu privind construirea unui canal ce va lega Bucureștiul de Dunăre, cu un port în dreptul comunei 1 Decembrie.
Anunțul a fost făcut chiar de primarul Capitalei, Gabriela Firea, care a precizat că se va actualiza studiul de fezabilitate întocmit înainte de 1989. „Am vorbit deja și sper să depășim nivelul discuțiilor, pentru că pregătim acum un studiu de fezabilitate – de fapt o updatare a vechiului studiu de fezabilitate – în ceea ce privește un proiect controversat, dar extrem de important, început în perioada comunistă, dar care a fost demarat tot cu banii românilor. Deci, nu mai contează în ce epocă istorică, politică ne aflăm, câtă vreme banii românilor s-au dus către acest obiectiv, mă refer la proiectul Canalul Dunăre-București”, a spus primarul Capitalei, la forumul „Fonduri europene. 2017 – un nou început”, găzduit de Camera de Comerț și Industrie a României.
Corina Crețu, comisarul european pentru politică regională, prezentă la eveniment, a declarat că în acest caz sunt necesare o argumentare solidă, precum și prezentarea unui punct de vedere oficial. „În legătură cu Canalul Dunăre-București, acesta nu a fost prevăzut în niciun plan până acum și nici nu am primit această propunere, dar am spus în ultima noastră întâlnire că am putea – dacă ați avea o argumentare solidă și ne-ați trimite oficial – ne-am putea gândi dacă am putea ajuta cu un studiu de fezabilitate, un studiu de fezabilitate modern”, a spus ea.
Lucrări finalizate în proporție de 70%
Pe 16 octombrie 2016, Gabriela Firea s-a întâlnit cu specialiști în domeniul serviciilor de consultanță în infrastructură pentru a discuta despre posibilitatea reluării lucrărilor la proiectul „București – Port la Dunăre”. „Îmi doresc ca, în urma acestei întâlniri, să tragem o concluzie în ceea ce privește utilitatea, funcționalitatea și avantajele acestui proiect, dar și să stabilim pașii pe care îi avem de urmat pentru continuarea și finalizarea acestei investiții. Vreau să continuăm acest proiect, să preluăm responsabilitatea realizării lucrărilor în București, iar investiția să devină o prioritate pentru Capitală. După discuțiile pe care le vom avea cu reprezentanții unităților administrativ teritoriale responsabile și după întocmirea documentației necesare, vom putea demara procedurile pentru obținerea cofinanțării proiectului din fonduri UE”, explica atunci Firea.
Directorul IPTANA (fostul Institut de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene), Cornel Martincu, arăta, la momentul respectiv, că investiția a fost realizată până în anii ‘90 în procent de aproximativ 70%. Din cauza stagnării și abandonării acestor lucrări, în prezent ele s-au degradat sau au fost distruse în bună măsură, stadiul de realizare fiind de 50%.
Conform proiectului, prin amenajarea cursului inferior al râului Argeş, canalul trebuie să lege Capitala de Dunăre în zona portului Olteniţa. Conform specialiştilor, pe canalul Dunăre – Bucureşti ar fi transportate anual peste 20 de milioane de tone de marfă.
Apa ar asigura irigarea tuturor culturilor agricole din centrul Bărăganului, iar datorită îndiguirii, 30.000 de hectare de teren agricol şi peste 6.000 de gospădării ar fi ferite de inundaţii.
Primarul localităţii 1 Decembrie, Petre Gheorghe a spus că „vom beneficia, pe lângă relocarea multor societăţi care vor avea activitate aici în port, de locuri de muncă pentru tinerii din localitatea noastră”.
Proiectul de legare a Bucureştiului cu fluviul Dunărea va însemna conectarea Capitalei la Coridorul Paneuropean de transport numărul şapte, printr-o cale navigabilă cu o capacitate de transport de până la 20 de milioane de tone de mărfuri pe an. De asemenea, autorităţile spun că proiectul va asigura scoaterea de sub efectul inundaţiilor a aproximativ 30 de mii de hectare de terenuri agricole şi a 11 localităţi, va asigura apa necesară pentru irigarea a peste 150 de mii de hectare de teren arabil, alimentarea cu apă a localităţilor limitrofe şi producerea a circa 58 de GWH pe an de energie electrică, la care se adaugă alte 15 GWH pe an, produse de cele patru microhidrocentrale şi hidrocentrale situate pe acest canal.
Încercările eșuate ale lui Orban și Udrea
În octombrie 2008, ministrul de atunci al transporturilor, Ludovic Orban anunţa că va organiza în această lună licitaţia pentru studiul de fezabilitate. Costul canalului care lega Capitala de Dunăre se ridica la aproximatov jumătate de miliard de euro. Între timp, lucrările existente s-au deteriorat, iar o mare parte a plăcilor de beton şi a bordurilor au fost furate. Din 2010, însă, şantierul urma să prindă din nou viaţă. Ministerul preciza că noul canal urma să aibă 73 de kilometri lungime, o lăţime minimă de 80 de metri, o adâncime minimă a apei de 4,5 metri şi trei porturi: unul la unirea canalului cu Dunărea, unul pe Dâmboviţa şi altul lângă localitatea 1 Decembrie, pe râul Argeş. Autorităţile estimau că lucrările la canal vor aduce pe şantier circa 10 mii de muncitori.Totodată, reprezentanţii Ministerului Transporturilor susţineau că acest proiect va asigura dezvoltarea agrementului şi a turismului din zonă. Dar intenția a rămas la stadiu declarativ.
În 2010, chiar și Elena Udrea anunța că Ministerul Dezvoltării va prelua proiectul „având în vedere relevanţa pe care acest minister, care se ocupă de dezvoltarea regională, trebuie să o aibă în construcţia noii strategii europene a Dunării”. Dar nici Elena Udrea nu a avansat în această intenție.
Istoria unui proiect important și ambițios. De la Cuza la Ceaușescu
Primele mențiuni despre intenția de a se construi un canal între Dunăre și București datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitaliști francezi de a canaliza Dâmbovița „de la București și chiar mai sus spre Oltenița” și de a înființa o companie de navigație. Primul proiect a fost inițiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiță-proiect pentru o cale navigabilă București-Oltenița.
Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureștiul în port la Dunăre. Recesiunea economică din anii ’30 a dus la abandonarea proiectului.
În baza acestei legi, inginerul Dorin Pavel a făcut, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului București-Oltenița, care consta din portul aval de abator, canalul paralel cu Dâmbovița până la Budești, de acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Oltenița. În total erau necesare șase ecluze de câte 6,5 m înălțime pentru vasele de 1.000 – 2.000 tone. Lacurile Bucureștiului, și ele cu ecluză, debușau în Cernica de unde se făcea legătura cu noul canal. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei și construcției Palatului. Pe urmă a venit războiul și proiectul nu s-a mai executat.
Deși era cea mai costisitoare soluție și, din punct de vedere tehnic cea care ridica problemele cele mai dificile atât pentru execuție cât și pentru exploatare, Nicolae Ceaușescu a preferat varianta pe Argeș și a luat personal decizia de adoptare a acestei variante. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre-Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat. În 1994, canalul a intrat, în mod oficial, în conservare.
În 2012, România a depus proiectul la Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării, pentru reluarea lucrărilor, a căror finanțare necesită circa 800 milioane de euro.
Detalii tehnice
- Lungime – 73 km
- Lățime – 80 m
- Adâncimea minimă – 4,5 m
- Diferența de nivel – 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenița și 63 m la București)
- 4 ecluze
- 3 porturi: două la București (lângă comuna 1 Decembrie – pe Argeș și la Glina – pe râul Dâmbovița) și altul la Oltenița
Vom beneficia, pe lângă relocarea multor societăţi care vor avea activitate aici în port, de locuri de muncă pentru tinerii din localitatea noastră
Petre Gheorghe
primarul de la 1 Decembrie
Ionuț Munteanu
